Geamăna – satul acoperit de un iaz de decantare

1

         Cândva, la Geamăna, în munţii Apuseni era un sat. Acum e acoperit aproape în totalitate de deşeuri provenite de la cariera de cupru de la Roşia Poieni. Localnicii au fost obligaţi să se mute de la un an la altul tot mai sus de vatra satului, pentru a scăpa de invazia sterilului, care în timp le-a acoperit biserica, le-a înghiţit cimitirul.
         Zona a început să se schimbe în anul 1977, când Nicolae Ceauşescu a decis să dea drumul exploatării de cupru de la Roşia Poieni. La acea vreme era cea mai mare din Europa. La început, locuitorii celor aproape 400 de case şi-au imaginat, probabil, că se vor îmbogăţi, însă n-a fost chiar aşa. La începutul anilor 1980, au fost expropriate de statul român peste 300 de familii din Geamăna. Sumele primite au fost în funcţie de proprietăţi. În 1986, când a început deversarea sterilului, trăiau aici peste 1.000 de persoane. Acum, în căsuţele de la Geamăna, răsfirate de-a lungul a câţiva kilometri, în jurul lacului în care ajunge tulbureala de steril de la cariera de cupru, mai trăiesc aproximativ 20 de suflete.
         Casele rămase sunt cele aşezate mai sus, pe deal. Tot pe deal a fost Halda de steril de la Valea Şesii ridicată şi biserica satului, cam la 100 de metri de vatra satului. Este unul din puţinii martori care ne arată că aici a fost odată o aşezare omenească. Nămolul a ajuns,însă, la nivelul acoperişului. Sub biserică, în valea Şeşii, se află lacul cu tulbureala de steril, înroşit de deşeurile de la cariera de cupru de la Roşia Poieni. Aici a fost până în urmă cu aproape trei decenii vatra satului Geamăna.
         Licenţa pentru exploatarea cuprului de la Roşia Poieni aparţine companiei Cuprumin Abrud. Cele mai recente evaluarări ale Ministrului Mediului arată că în zonă ar fi nevoie de investiţii de mediu în valoare de aproximativ 15 milioane de euro. Autorizaţia integrată de mediu emisă de Agenţia Regională de Protecţie a Mediului Sibiu pentru iazurile de decantare şi haldele de steril rezultate din procesul de extracţie-procesare a expirat la sfârşitul anului 2011. Înainte de Revoluţie, la mina de cupru de la Roşia Poieni lucrau 3.000 de salariaţi. Acum, au rămas 200. S-a încercat şi o privatizare a societăţii din Apuseni, în martie 2012, finalizată cu un eşec.
         Barajul de la Geamăna are o suprafaţă de aproximativ 130 ha. Sterilul rezultat de la mina de cupru de la Roșia Poieni este deversat în Valea Șesii, unde odată era satul Geamăna. Exploatarea zăcământului a început în anul 1978, iar producţia de cupru în 1983. Este un iaz de decantare de vale, deschis, având un singur baraj construit din anrocamente. Apa care trece pe sub haldă și ajunge în iaz are pH între 1,5 – 2, iar culorile sunt de la metale (Cu, Fe, Cr, Zn, As, Mn etc.) O substanță toxică gasită în barajul de decantare de la Geamăna este cadmiul care depășește și de zece ori valorile normale. „Cadmiul este posibil cancerigen, poate provoca mutaţii, dăunează atât plantelor cât şi animalelor, la om afectează ficatul, rinichii şi plămânii”. spune Ioana Laura Melenti, cercetător.
        „Am lucrat ca geolog la acest iaz de decantare, în perioada 2005-2006, în cadrul unui proiect de investigații în vederea refacerii zonei”, spune dl Florin Stoican. „Am supervizat realizarea forajelor chiar în corpul barajului, plus alte studii. Atunci se punea problema închiderii minei; între timp, prețul cuprului a crescut, mina s-a privatizat și activitatea s-a reluat, deci proiectul de refacere s-a pus în sertar.
Acolo nu exista niciun fel de tratare a apelor, și după simpla decantare, apa se duce printr-un sistem de sonde inverse direct în Arieș, unde la confluență efectul e vizibil și cu ochiul liber. Practic, apa meteorică în contact cu sutele de milioane de tone de sulfuri metalice din halde și iazuri le descompune în principal în acid sulfuric și metale grele. Apa care trece pe sub haldă și ajunge în iaz are pH intre 1,5 – 2, culorile sunt de la metale (Cu, Fe, Cr, Zn, As, Mn etc.).
Singurul tratament care se face, care ține aciditatea sub control, este la stația de flotație a minei, unde se adaugă var, odată cu noroiul considerat steril, ce se depozitează în iaz. Asta, alături de monitorizarea și alternarea zonelor de deversare (sistemul de sonde inverse) ține barajul în picioare, care altfel, fiind construit din calcar, ar fi dizolvat și dus la vale de apele acide. Paradoxal, iazul deși crește, atâta timp cât mina funcționează, este în siguranță, însă dacă s-ar opri activitatea, ar trebui continuată cel puțin neutralizarea acidității și operarea sondelor inverse care țin departe apa de baraj.
În zonele Apuseni și Maramureș, principalele zone afectate puternic de mineritul haotic și uneori fără rost, există în jur de 300 hotspoturi (iazuri, halde, cariere, galerii subterane), care ar necesita măsuri urgente de punere în siguranță și refacere a mediului, majoritatea fiind pur și simplu părăsite.”

         În Munţii Apuseni se găsesc 24 iazuri de decantare. Iazul Valea Şesei, împreună cu alte două mai mici (Ştefăncei I şi II) și haldele Geamăna, constituie depozitele de steril ale carierei Roșia Poieni. E cel mai mare iaz din Europa (peste 130 mil. tone steril) al celei mai mari cariere europene.

2
3
4
5
6
7
8
9
10
11

Comments are closed.